Colleen McCullough TIM

— O, Dumnezeule!

Lacrimile tásnirá din ochii lui Ron in timp ce se apropia de scaun
si se aple ca asupra ei, intinzánd o máná tremuratoare pentru a o atinge.
Era calda; neincrezátor, descoperi ca pieptul ei se ridica si cobora incet.
Se ridicá imediat in picioare.

— Acum nu plánge, Tim, zise el cu dintii clántánind. Ma duc sá -i
sun pe doctorul Perkins si pe Dawnie si ma intorc. Tu stai ajci si dacá
mama face ceva, má strigi. Bine, amice?

Doctorul Perkins era acasá, la cina; ii spuse lui Ron ca va trimite o
ambulantá si ca ii asteapta la spitalul Prince of Wales, la camera de
urgentá. Stergandu-si lacrimile cu dosul palmei, Ron forma numarul lui
Dawnie. Ráspunse Mick, si vocea lui trada nervozitate; era ora lor de
masa si nu-i placea sa fie deranjat in asemenea momente.

— Asculté, Mick, sunt Ron, zise acesta vorbind cu grijá. Nu o
speria pe Dawnie, dar e vorba despre mama ei. Cred ca a avut un infarct,
dar nu sunt sigur. O ducem la urgentá, la Prince ofWales, imediat, deci
nu are sens sa veniti incoace. Cel mai bine ar fi ca tu si Dawnie sa veniti
la spital cát de curand puteti sine intalnim acolo.

— imi pare foarte rau, Ron, bálbái Mick. Bineinteles, Dawn si cu
mine venim imediat, incearcá sa—ti pástrezi calmul.

Cand Ron se intoarse in camera de zi, Tim incá mai státea in
picioare privind-o pe mama sa sí plángánd deznádájduit; Es nu se
miscase deloc. Ron isi puse bratul pe umerii fiului sáu, mángáindu —1,
nestiind ce altceva sa faca.

— Iisuse, nu plánge, Tim baiatule, murmurá el. Mama e bine,
ambulanta vine imediat si noi o sé o ducem la spital. O vor pune pe
picioare repede.Trebuie sa fii báíat bun si linistit, de dragul mamei tale.
Nu i-ar placea sa te vada jelind ca un prosténac mare cánd se trezeste,
nu-i asa?

Smiorcaíndu-se si sughiténd, Tim se strádui sa nu mai plánga, iar
Ron se apropie de scaunul lui Esme si ingenunche langa ea, luandu —i
pumnii in máinile sale.

— Es! o chemá el, cu fata imbátranita si ridata. Es draga, ma auzi?
Sunt Ron, iubito, sunt Ron!

Fata ei era cenusie si crispatá, dar ochii se deschiserá. Se umplurá
de lumina vázandu-l ingenuncheat lángá ea si ii stranse mána
recunoscátoare.

— Ron... Iisuse, ma bucur cá ai venit acasa... Unde —i Tim?

— E aici, draga. Nu—ti face griji pentru Tim acum si nu te necáji.
Vine ambulanta si me rgem la POW imediat. Cum te simti?

— De parca... m-ar ii scormonit pisica... O, Cristoase, Ron...
durerea... e ingrozitoare... m-am udat... scaunul e ud leoarcá.

— Nu te gandi la afurisita de mobilá, Es, o sa se usuce. Ne —am
inteles, ca intre prieteni, ei?

íncercá sa zámbeascá, dar nu reusi decat sa se schimonoseasca
Cu toatá stapánirea de sine, incepu sa plángá.

— 0, Es, nu lasa sa ti se intámple ceva, draga! O Dumnezeule, ce
má fac fára tine? Tine —te bine, Es tine—te bine páná cand te ducem la
spital.

— O sa... ma tin bine... Nu pot sa-l... las pe Tim singur acum... Nu
pot sa-l las pe Tim singur.

Cinci minute dupa ce Ron sunase la doctorul Perkins, ambulanta
sosi in fata casei. Ron ii conduse pe sanitari la usa din spate deoarece
paná la usa din fata erau de urcat douazeci de trepte, iar la cea din spate
niciuna. Erau oameni solizi, tacuti si care inspirau incredere,
profesionisti bine pre gátiti pentru urgente; constient de calitatile lor, ca
orice locuitor din Sydney, Ron nu manifestase nici o retinere in legáturá
cu decizia doctorului Perkins de a se intalni la spital. Verificará prompt
starea lui Es si o culcará pe targá. Ron si Tim ii urmará pe cei in
uniforme albastre, simtindu-se inutili si nedoriti.

Ron il trimise pe Tim in fatá cu unul din sanitari si trecu in spate
impreuná cu celálalt. Pareau sa ii inteles imediat ca Tim era debil mintal,
pentru ca soferul il asezá pe Tim pe scaunul alaturat cu un cuvént de
incurajare oe avu asupra lui un efect mult mai mare decát orice ar fi
putut sá-i spuná Ron.

Nu pornira sirena; cel din spate puse in gura lui Es un tub de
plastic pe care il conecta la sursa de oxigen, apoi ii lua pulsul.

— De ce nu porniti sirena? intreba Ron, privind sálbatic in jur,
speriat de tubul de oxigen.

Ochii mari il privirá linistitor: omul il batu usor pe spate.

— Usurel, amice, zise el calm. Pornim sirena numaí cánd mergem
la urgente, foarte rar dacá e cineva in ambulanta il ingroze ste pe
pacient, face mai mult ráu decát bine. E in regulá si la ora asta de seara
ajungem la fel de re pede si fara sirena. Sunt numai douá mile.

Ambulanta isi croi drum cu usurinta prin traficul redus, ajungand
la camera de urge nte a spitalului Prince of Wales la cinci minute dupa ce
parásise strada Surf. Cánd masina se opri, Es deschise ochii si tusi,
scápánd tubul. Sanitarii evaluara rapid situatia, apoi deciserá sé n u-l
mai puná de cat in cazul unui nou atac. Poate ca voia sa spuná ceva
important; era mai bine sé lasi un pacient in voia lui, era mai putin
stresant.

— Ron...

— Sunt a_ici, draga. Esti la spital si () sa te faci bine in curand.

— Nu stiu... Ron...

— Da, draga?

Lacrimile ii curgeau iarásí pe obraji.

— E Tim... Pentru ce... ne-am temut intotdeauna... Ce o sa se...